vineri, 21 decembrie 2012

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

"Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"- titlu de carte, insa este chiar titlul unui film romanesc. Dar nu despre asta este vorba aici, ci chiar de mult anuntatul sfarsit al lumii care se presupune ca are loc azi - 21.12.2012. Mi s-a parut interesant sa va povestesc ce am facut cu ocazia mult anuntatei Apocalipse. Azi, fiind ultima zi, ar fi trebuit sa fie o zi speciala, insa ca de obicei probabil va fi o zi aglomerata la birou si undeva pe parcurs voi uita ca este sfarsitul si o voi transforma intr-o zi obisnuita - cam cum ni se intampla tuturor sau ni s-a intamplat in fiecare zi de pana acum. Pentru ca am ajuns la conlcuzia ca fiecare zi ar trebui traita ca fiind ultima, cum niciodata nu stii ce se poate intampla in momentul urmator si cum nimeni nu are viata cumparata.
Dar cum pana acum nu am facut lucrul asta, cel putin azi ar fi trebuit sa traiesc intens fiecare clipa, nu? cum se presupune ca sunt ultimele, insa in loc de asta m-am trezit ca de obicei la ora 5 dimineata (putin dupa ca n-a fost cum la 5 fix), mi-am facut cafeau, am luat micul dejun si aproape ca in fiecare dimineata Mickey Mouse a venit la mine in brate sa toarca si sa framante - un moment unic si de care ma bucur la fel de mult de fiecare data. Dar, cum s-a dat jos am revenit si eu cu picioarele pe pamant si am inceput sa ma gandesc cu ce ma voi imbraca azi la birou, ce imi voi lua pentru pranz si ce am de facut azi la serviciu si dupa - pentru ca trebuie sa merg sa mai cumpar un cadou pentru sora mea si trebuie sa ma intalnesc si cu o prietena sa-i dau niste acte - deci la final voi ajunge cam terminata acasa ... Cum asta este ultima zi lucratoare din an m-am gandit si la cum vreau sa-mi petrec vacanta. Mi-ar placea sa ma bucur de ea la maxim (cam asa zic cu ocazia fiecarei vacante) si de sarbatori la fel - fara brad, fara mancare multa, fara vizite nesfarsite, dar cu momente petrecute in familie, cu cateva ore alaturi de nepotel - cele mai pretioase clipe, cu o felie de cozonac delicios la o cafea, cu un vin fiert, cu o carte si o muzica buna, cu un film dragut, cu o conversatie la telefon cu un prieten drag, cu un cadou demult asteptat, cu motanul care toarce si framanta fericit alaturi de mine ... Dar astea sunt deja planuri pentru dupa sfarsitul lumii ... asa cum a fost pana acum si pentru inceputul unei alte lumi ... sper eu mai buna, unde exista mai multa intelegere, unde tinem cont unul de altul mai mult, unde invidia pentru ce are celalalt nu mai exista ci primeaza doar grija ca si celui de langa noi sa-i fie cel putin la fel de bine cum ne este noua, unde nu mai acordam atata atentie lucurilor marunte cum sunt stresul de la birou sau banilor putini din cont sau dorintei de a avea mai multe lucruri materiale, ci ne concentram asupra a ceea ce conteaza cu adevarat - o plimbare in parc, un minut in care ne bucuram sufletul cu muzica preferata, cu o gluma buna, cu o carte care ne transpune intr-o alta lume, cu vocea unui prieten sau cu gingasia unui copil, unde un gest marunt aduce zambetul pe buzele cuiva, unde nu mai asteptam cadouri cat casa ci daruri simbolice dar facute din suflet.
Asadar, azi va doresc sa uitati de toate relele si sa va ganditi la ceea ce conteaza cu adevarat - sper sa va faceti timp si macar 5 min sa stati la o cafea cu ochii inchisi si sa va puneti ordine in ganduri si sentimente si sa va dati seama ce conteaza cu adevarat pe lumea asta sau in cea care va incepe de maine. Si sper ca fiecare din noi sa faca lucrul asta, iar mai apoi sa avem puterea si determinarea sa traim asa cum ne-am gandit azi ca ne dorim sa traim, sa incetam doar sa mai existam si sa nu ne mai lasam prinsi in valtoarea momentului incarcat de lucruri marunte si in final fara o semnificatie adevarata.

miercuri, 19 septembrie 2012

Salam de biscuiti

Salamul de biscuiti - unul dintre deserturile copilariei, iata-l revenind la "moda", cel putin printre colegii mei carora le place la nebunie. Este un desert usor de realizat, foarte gustos si apreciat atat de cei mici cat si de cei mari. Poate fi servit dimineata langa un pahar cu lapte sau langa o ceasca de cafea sau ciocolata calda. Si uite asa am inceput sa vorbesc ca in reviste :). Dar, sa vedem ce avem de facut.

Ingrediente:

500g biscuiti Petit Beurre
400g zahar
200ml apa
200g margarina
2 linguri cacao
50g stafide
100g rahat
50g alune sau nuca
esenta de rom

Biscuitii se trec prin masina de tocat sau se sfarama cu facaletul. Zaharul se pune intr-o cratita pe aragaz impreuna cu apa si se lasa sa fiarba aproximativ 5 minute. Dupa ce a fiert se adauga margarina, iar dupa ce aceasta s-a topit se adauga si cacaoa, biscuitii sfaramati, esenta de rom, stafidele, rahatul taiat bucatele si alunele prajite, curatate de coaja si maruntite. Se amesteca totul foarte bine.
Pe o folie de aluminiu presarata cu pesmet de biscuiti se asaza compozitia si se ruleaza sub forma de salam. Se pune la rece si se lasa circa o ora sau de seara pana a doua zi dimineata cand se poate servi alaturi de un pahar cu lapte sau o ciocolata calda sau la cafea si toate amintirile copilariei :).


Si cum acest desert vine in variante :), daca aveti rabdare puteti opta si pentru "bomboanele din salam de biscuiti". Pentru asta, urmati toate instructiunile pana la a pune alunele in compozitie. Alunele prajite vor fi puse intregi in bomboane.
Pentru obtinerea bomboanelor luati cu o lingurita din compozitie, puneti in mijloc o aluna si o inveliti in salam, apoi o tavaliti prin pesmet de biscuiti sau nuca de cocos sau alune pisate.

Sunt ideale daca organizati o petrecere pentru copiii dumneavoastra.


Si Varianta 3, cea din 2016, dintr-o zi de toaman insorita dar cam rece :) ... si anume, varianta cu nuca :). Nuca va da o aroma cu totul deosebita.


Pofta buna!

duminică, 5 august 2012

Lasagna cu branza

Azi va invit la o lasagna cu branza. Poate ati incercat deja cu alta ocazie, poate incercati acum pentru prima data, oricum ar fi, merita sa o pregatiti si sa o savurati intr-o zi de duminica impreuna cu familia si prietenii. Da, sunt un fel de paste cu branza la cuptor, dar totusi nu este acelasi lucru. Vorba ceea, "seamana dar nu rasare":).

Ingrediente (pentru 4 - 6 portii):


200g branza telemea sarata sau branza faramata
200g branza dulce
200 - 250g smantana
200g mozzarella pentru gatit (seamna cu cascavalul si o puteti inlocui cu cascaval sau daca doriti puteti pune si una si alta)
50g unt
4 oua
4 - 5 linguri lapte

Compozitia de branza se obtine amestecand foarte bine branza sarata cu branza dulce cu smantana, 2 - 3 oua (in functie de marime) si 2 - 3 linguri de lapte. Compozitia de branza trebuie sa fie ceva mai moale, sa curga pentru ca foile de lasagna nu se fierb in prealabil si atunci trebuie sa aiba lichid suficient pentru a se inmuia.
Dupa ce ati pregatit compozitia de branza, ungeti o tava jena cu unt si asezati doua randuri de foi de lasagna, presarati cubulete de unt, turnati compozitie de branza, continuati cu foi de lasagna - un singur strat, unt, mozzarella si iar amestec de branza, mai puneti un strat de foi de lasagna, amestec de branza, iar foi de lasagna, cubulete de unt, mozzarella, amestec de branza si incheiati cu foi de lasagna presarate cu cubulete de unt. Deasupra turnati 2 oua batute cu 2 linguri de lapte. Introduceti tava in cuptorul incins in prealabil la 180grade si lasati 40 - 45min. Cu 10 - 15min inainte de a fi gata puneti deasupra cateva felii de mozzarella si puteti presara si cascaval ras. Scoateti din cuptor cand s-a rumenit frumos deasupra. Lasati sa se racoreasca 15min si puteti servi.




Pofta buna!

duminică, 15 iulie 2012

Pastele

Din categoria informatii utile, azi am hotarat sa va vorbesc despre paste. Le-am mai mentionat eu calitatile intr-o postare anterioara, dar azi o sa elaboram putin subiectul.

Asadar, sa incepem cu o mica istorie a pastelor si sa spunem ca acestea sunt un preparat stravechi ce s-a raspandit in toata lumea odata cu Drumul Matasii. Cand au cucerit Sicilia in secolul VIII, arabii au adus cu ei primele paste uscate. Chinezii faceau paste din faina de orez chiar inaintea erei noastre (daca va uitati in supermarket-uri o sa vedeti ca acestea inca mai exista). Etruscii sunt cei care au adus pastele in Italia si conform marturiilor istorice in anul 400 i.e.n. erau mari consumatori de taitei. Romanii nu au ramas nici ei mai prejos - pregateau lagane, un sortiment de lasagne, dintr-un aluat pe baza de faina si apa. In fine, se pare ca italienilor li se atribuie meritul de a fi primii care au fiert pastele in apa, de aici ideea ca pastele sunt un produs tipic italian.

Desi nu exista multe informatii despre retete vechi de preparare a pastelor, cele mai vechi sunt atribuite sicilienilor, care le pregateau cu ingrediente de origine araba, stafide si scortisoara (interesant, nu?)

Si acum, latura practica a acestui aliment, si partea care ingrijoreaza mai ales doamnele: pastele ca atare nu ingrasa - 100g (adica 350g paste fierte) contin doar 360kcal, deci pot fi consumate fara grija, fara un sos gras.

Sa incercam acum o clasificare a pastelor:


  • pastele tubulare, scurte si cele cu diferite forme - ca de exemplu penne, rigatoni colorate, cochilii mici si farfalle sau paste papion sunt preparate din faina de grau dur si sunt excelente pentru sosuri cu carne
  • pastele lungi, subtiri si eventual tubulare - se potrivesc alaturi de sosuri picante pe baza de usturoi si ulei. Alaturi de spaghete subtiri, spaghete si macaroane se potrivesc sosurile cu carne.
  • pastele sub forma de panglica - se potrivesc alaturi de sosurile cremoase. Astfel de paste sunt linguine si tagliatelle cu diferite forme si culori.
  • pastele sub forma de foi - ca de exemplu foile de lasagna si cannelloni sunt excelente pentu mancarurile la cuptor. Varietatile de paste proaspete, reci, dar nu uscate, nu trebuie fierte in prealabil.
  • pastele preparate cu oua - au o culoare aurie si sunt savuroase. Merita sa le folositi, deoarece mancarurile vor fi mult mai bogate. Sunt cele mai gustoase alaturi de sosuri moderate, pe baza de lactate. Insa, eu nu le recomand persoanelor care sunt la dieta, acest tip de paste neconstituiind o asociere alimentara corecta.
  • pastele preparate din faina integrala - sunt foarte sanatoase: acestea se obtin din grau, secara, germeni de soia, grau Spelta, etc. Aceste paste se gasesc intr-o varietate de culori.
Ce ar trebui sa mai stiti? Pe langa toate aceste varitati de paste, ele mai pot fi clasificate si in paste proaspete si paste uscate. Mult timp denumirea de paste proaspete s-a folosit pentru pastele preparate in casa (va amintiti cand bunica facea paste si intindea foile la soare sa se usuce apoi le taia cat mai subtire?); astazi insa pe langa pastele uscate, in magazine se gasesc si paste proaspete la raioanele frigorifice. Acestea trebuie folosite imediat. Pastele preparate din faina de grau dur (durum) nu contin oua, astfel pot fi consumate si de cei alergici la oua. Pastele fierte sunt cele mai bune daca sunt moi, dar totusi putin crocante in centru (fierte al dente). Pentru a obtine paste fierte al dente respectati intocmai indicatiile de pe ambalaj, iar pentru un plus de gust si pentru a nu se lipi puteti pune in apa de fiert si un strop de ulei de masline.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Tarta cu lamaie

Nu sunt eu foarte mandra de aceasta tarta, dar este foarte gustoasa. Spun ca nu sunt mandra pentru ca nu as introduce-o la categoria deserturi facute exclusiv in casa si asta pentru ca am modificat reteta initiala. La reteta initiala crema sa facea cu lapte praf si zeama de lamaie. Asa am si facut, pana cand am gustat-o si era sa mi se faca rau. Avea un gust oribil era total necomestibila. Si atunci, ce sa fac, ce sa fac? am trimis-o repede pe mama (Maman) sa ia un plic de crema pentru prajituri cu gust de vanilie. Dar sa lasam vorba si sa va spun ce va trebuie.

Ingrediente:
175g biscuiti (eu am folosit petit beurre)
2 linguri zahar pudra
75g unt
1 plic crema pentru prajituri cu gust de lamaie
2 plicuri frisca - mai bine mai ramane decat sa mai trebuiasca :)
lapte (conform instructiunilor de pe pachete)

Si acum, mai intai de toate pisati biscutitii pana seamana cu pesmetul (eu ii pisez cu facaletul, sunt foarte usor de pisat cei petit beurre). Adaugati zaharul si amestecati usor. Topiti untul intr-o craticioara, dar aveti grija sa nu-l ardeti. Varsati untul topit peste amestecul de biscuiti si zahar pudra si amestecati din nou - s-ar putea sa vi se para ca nu se incorporeaza bine si compozitia ramane sfaramiciosa, dar nu va faceti griji. Ungeti cu unt fundul formei de tarta si puneti amestecul de biscuiti, zahar si unt intr-un strat uniform. Apasati bine cu dosul unei linguri sau cu dosul mainii. Puneti vasul la frigider timp de 30 de minute.
In acest interval puteti pregati crema si frisca. Acestea se prepara conform instructiunilor de pe ambalaje. Dupa ce au trecut cele 30 de minute, puneti crema peste blatul de biscuiti si intindeti-o uniform. Mai lasati totul la frigider pentru 2 ore, cel putin si apoi puneti si frisca deasupra. Ornati cu frisca si coaja de lamaie.




Este un desert usor, insa nu cred ca l-as recomanda copiilor din cauza cremei care nu este tocmai sanatoasa. Insa, va urez pofta buna!

sâmbătă, 7 iulie 2012

Eclerele Rodicai

Azi va voi impartasi experienta mea cu eclerele. Le-am facut acum aproape un an si dupa o lupta seculara care a durat vreo 2 ore si multe telefoane am reusit sa obtin niste eclere foarte gustoase (colegii de serviciu le-au dat gata in tot atatea ore in cate m-am straduit eu sa obtin ce-mi doream - adica in vreo 2 ore). Am intitulat reteta "Eclerele Rodicai" pentru ca o am de la Rodica - una dintre cele mai bune prietene ale mele si pentru ca ea a stat cu mine in telefon pana am reusit sa obtin aluatul ideal :). Deci cu totii trebuie sa-i multumim pentru rabdare si pentru sfaturi. Asadar, sa incepem cu ingredientele:

Ingrediente (pentru 30 - 60 buc., in functie de marimea pe care vreti s-o obtineti):
500ml apa
250ml ulei
250g faina
6 - 8 oua (in functie de marime)
zahar vanilat

Procedura de lucru: Intr-o cratita se pun la fiert apa cu uleiul. Cand dau in clocot, adaugati dintr-o data toata faina si amestecati energic ca sa nu se formeze cocoloase. Mai puneti putin pe foc pana se omogenizeaza, dupa care stingeti focul si lasati aproximativ 15 - 20 min. sa se raceasca (compozitia trebuie sa fie calduta). Cand este calduta, adaugati pe rand 6 - 8 oua. Dupa ce adaugati fiecare ou amestecati energic pana se inglobeaza complet. Aluatul pentru eclere trebuie sa fie moale (daca se desprinde usor de lingura si nu se lipeste trebuie sa mai adaugati oua). Pentru aroma puteti adauga in compozitie si zahar vanilat. Incingeti cuptorul la maxim (250 - 300 grade). Puneti eclerele in tava pe hartie de copt (eu am folosit un pos si le-am facut de marimea unui deget mic - cu aproximatie). Dupa ce le-ati pus in tava, le dati la cuptor pentru 20 de minute, dar nu deschideti usa cuptorului in primele 10 - 15 minute, pana cand se umfla. Din experienta mea - daca nu se umfla atunci mai adaugati un ou.

Dupa ce s-au copt, cand sunt inca caldute, taiti-le, altfel se vor intari si se vor rupe.

Pentru umplutura - aici aveti liber la imaginatie. Se pot umple cu budinca de vanilie, de ciocolata, cu frisca, sau cu creme de orice fel.
Pentru ornat: puteti face o glazura neagra, o glazura alba sau puteti folosi zahar pudra.




Spor si pofta buna!
Sa aveti un week-end perfect alaturi de persoanele dragi pe care sa le incantati cu orice minune ati pregati!

miercuri, 27 iunie 2012

Fursecuri

Fursecuri delicioase cu alune, cu nuci, cu stafide, cu glazura de ciocolata alba sau de ciocolata neagra sau simple, se potrivesc perfect pentru o zi de nastere, pentru o duminica in familie sau pentru un desert la cafea.

Ingrediente (cred ca ajung pentru 10 persoane, cu aproximatie):

2 oua intregi
2 canite zahar (eu folosesc o cescuta de cafea de 150ml)
2 canite ulei (aceeasi cescuta)
8 - 9 linguri faina
vanilie sau coaja de lamaie
stafide
3 - 4 linguri de faina se pot inlocui cu tota atatea linguri de nuci sau alune pisate (acestea se prajesc putin inainte de a fi pisate)

Ouale se bat bine cu zaharul, se adauga incet - incet uleiul, apoi se pun faina si zaharul vanilat sau coaja de lamaie. Se amesteca bine pana se obtine un aluat moale, dar care nu curge. Fursecurile se aseaza cu lingurita in tava (cate 1/2 lingurita) la distanta unul de altul. Aluatul nu trebuie sa se intinda imediat pe suprafata tavii. In cazul in care se imprastie, mai adaugati 1 - 2 linguri faina. In momentul in care asezati fursecurile in tava acestea trebuie sa ramana aproximativ in aceeasi forma (adica se intind foarte putin fata de starea initiala). Deasupra se aseaza nuca sau stafide, sau se pot lasa simple si apoi se pot inmuia in glazura.
Tava se pune in cuptorul incins in prealabil, la 200 de grade. Fursecurile se coc relativ repede - in aproximativ 10 - 15 minute - sunt gata cand marginea este un pic maronie, dar foarte putin atentie!.
Scoateti fursecurile din tava cu un cutit cu lama lata si subtire imediat ce le-ati scos din cuptor, altfel se intaresc si se sfarama.


Fursecurile se pot pastra si in cutii metalice. Daca le lasati doua zile acestea se vor inmuia si vor fi foarte fragede (daca rezistati doua zile :) ).

Va doresc sa va bucurati de ele alaturi de cei dragi!
Pofta buna!

marți, 26 iunie 2012

Cartofi crestati la cuptor

La cererea unei colege de serviciu ("Dana, colega mea"- vorba colegei din stanga :) ), care m-a intrebat ieri despre cartofii taiati in evantai a caror poza a vazut-o pe facebook, azi o sa va prezint si voua aceasta reteta simpla, satioasa si care se potriveste intr-o zi ceva mai racoroasa - asta doar pentru ca trebuie sa dati drumul la cuptor :).

Ingrediente (pentru 6 portii):


6 cartofi mari de fiert
unt pentru ungerea tavii
2 linguri ulei de masline
sare, piper macinat


CARTOFI CU CEAPA:
1 catel de usturoi
1/2 ceapa


CARTOFI CU VERDETURI:
1/2 legatura patrunjel
cate 1 lingurita de busuioc si oregano uscat


CARTOFI PICANTI:
1 lingurita boia iute
1/2 lingurita chimen macinat
1 varf cutit piper Cayenne

Si acum, ce avem de facut?
In primul rand se preincalzeste cuptorul la 200 grade. Apoi, cartofii se spala si se sterg, se taie o felie subtire pe lungime, apoi se cresteaza repetat cartofii pe transversala, fara a desprinde feliile.

Mai concret: in fata sau in spatele cartofului asezati o lingura de lemn, aceasta nu va va permite sa taiati cartoful complet.

Acestea fiind zise, sa continuam cu reteta: Dupa ce se taie astfel cartofii, se aseaza intr-o tava unsa cu unt sau ulei, se desfac usor feliile, apoi se ung cu jumatate din cantitatea de ulei (puteti folosi o pensula), se condimenteaza cu sare si piper, apoi se coc aproximativ 1 ora (la pozitia 3 - 4 a cuptorului pe gaz - pentru cei care nu au gradatii, pozitia 3-4 inseamna 200 grade). Daca dupa 1 ora considerati ca inca sunt tari - adica nu intra usor furculita in ei, mai lasati-i 10 - 20 minute.
Intre timp, se prepara amestecurile de condimente. Pentru amestecul cu ceapa, intr-un bol mic se amesteca ceapa si usturoiul curatate si tocate marunt. Amestecul de verdeturi: se spala, se zvanta si se toaca marunt patrunjelul, apoi se amesteca cu verdeturile uscate. Amestecul picant: se amesteca boiaua iute cu praful de chimen si piperul Cayenne (eu nu am avut praf de chimen, deci am incercat - cam fara succes, ce-i drept - sa zdrobezc cateva seminte de chimen, deci va sfatuiesc sa intrebati pe la plafar sau pe la magazinele cu produse naturiste poate gasiti direct praf de chimen).
Fiecare amestec se presara pe cate 2 cartofi, apoi se stropesc cu uleiul ramas si se mai coc inca 15 minute.



De servit se servesc fierbinti acompaniati de o delicioasa salata de sezon - azi v-as recomanda o salata de rosii cu castraveti, ardei gras si ceapa.

Pentru aceasta reteta am si cateva informatii nutritionale - pentru 1 portie:
Calorii: 210Kcal; Proteine: 4g; Grasimi: 5g; Carbohidrati: 39g

In rest, va doresc sa incercati cat mai curand si sa aveti pofta buna!

luni, 25 iunie 2012

Prajitura cu nuci si mere

Pentru inceput m-am gandit sa va invit la o prajitura. Ingredientele sunt pentru 8 portii, deci puneti mana pe telefon si invitati-va prientenii duminica dupa-amiaza la o cafea si o prajitura cu mere si nuci. Este desertul ideal pentru astfel de momente si sper sa va bucurati atat de el cat si de compania prietenilor.

Ingrediente (pentru 8 portii):

200g unt
200g zahar
1 pachet zahar vanilat
3 linguri rom
4 oua
500g faina
1 pachet praf de copt
250ml lapte
2 mere mari
250g miez de nuca


Si acum sa ne asternem la treaba. Intai de toate se freaca untul cu jumatate din zahar, zaharul vanilat si romul pana se topeste tot zaharul, apoi se adauga galbenusurile pe rand (unul cate unul) si se freaca in continuare pana se inglobeaza in crema de unt. Sa nu va speriati daca are un aspect de branza taiata, se rezolva mai tarziu :). Apoi, se adauga faina cernuta si amestecata foarte bine cu praful de copt, laptele si merele rase. Albusurile se bat separat spuma cu un praf de sare, se adauga zaharul si se bat in continuare, dupa care se adauga si nucile taiate marunt. In prima compozitie se inglobeaza cu lingura de lemn, amestecand de jos in sus, albusurile batute spuma cu zahar si nuci.
Compozitia se toarna intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina si se coace in cuptorul incins, la foc potrivit, aproximativ 45 de minute. Eu am lasat-o putin mai mult - aproximativ 55 de minute. Daca o incercati cu un pai nu o sa iasa curat - curat pentru ca merele isi pastreaza din umezeala.
Dupa ce se scoate din cuptor se lasa sa se raceasca 10 minute, apoi se scoate din forma si se pudreaza cu zahar. Cand se raceste se taie felii si se serveste.




Va doresc sa o savurati in compania celor dragi!
Pofta buna!




Bucataria mea Virtuala Sezonul 2

Da, am revenit. Dupa o indelunga absenta din bucatariile voastre iata ca am decis sa revin si cu Sezonul 2 de retete. Asta suna asa cam ca la televizor, nu? :)

Ce am facut?
Pai, am muncit, am muncit si iar am muncit; am mai si gatit din cand in cand dar si din gand in gand :);  am calatorit prin tara si prin tari straine - am fost in Belgia si Olanda cu serviciul si a fost o experienta de viata extraordinar de interesanta cu ocazia careia am facut cunostinta cu persoane noi si locuri foarte frumoase. La capitolul locuri de neuitat intra Brugge-ul, un orasel in care istoria te intampina la fiecare colt de strada, in care frumosul se imbina perfect cu simplitatea si in care chiar daca este aglomerat, poti totusi gasi un ungher sa te ascunzi, sa fii singur si sa te bucuri nestingherit de peisajul din jur.


Bruxelle-ul este un oras chinuitor de dulce, nu poti sa nu remarci la fiecare colt de strada si prin fiecare ungher cate un magazin mai mic sau mai mare cu toate sortimentele pe care ti le poti imagina sau nu de bomboane de ciocolata. Cu siguranta nu este un oras pentru cei care tin la silueta :). Intr-o vitrina am gasit si un Michey Mouse de ciocolata, era personajul din desene animate, nu motanul meu si asta doar pentru ca ei nu il cunosc pe Mickey Mouse-ul meu :) ca altfel... . Despre Bruxelles se pot spune multe. Este un oras frumos, aglomerat, cu un centru istoric ingrijit, dar care mie personal mi s-a parut ca seamana pe undeva cu Bucurestiul. Insa, daca ajungeti vreodata acolo nu ratati sa vizitati Atomium-ul si daca ajungeti vara puteti vizita si Mini Europa.

In rest, ce am mai facut? Tocmai m-am intors dintr-o vacanta extraordinara petrecuta la munte, o vacanta de neuitat la Praid si la Gura Humorului, o saptamana de relaxare totala in care nu m-am gandit nici o clipa ca as vrea sa ma intorc acasa si in care m-am simtit iar ca un copil - m-am jucat cu baloane si m-am dat in balansoar; am ras pana n-am mai putut si am mancat cirese din copacii de pe marginea drumului. Ah, da ... si era sa uit sa va postesc de focul nostru de tabara care a vrut sa ma atace :). Am fost prin locuri de o frumusete rara, unde iti poti auzii gandurile si inima cum bate, in care linistea este la ea acasa si se intrepatrunde de minune cu cantecul pasarilor si susurul apelor, in care aerul curat si tare de munte iti inunda plamanii si te face sa te simti revigorat si plin de energie; prin locuri in care cel mai natural lucru pe care il poti face este sa mergi descult si sa simti roua care umezeste iarba.



Ce voi face?
Pai, cum nu sunt candidat nici la primarie, nici la presedentie si nici la vreo alta functie importanta in stat, nu va promit nimic in schimbul vizitei voastre :), ci doar va spun ca voi continua sa va delectez (sper) cu retete simple pe alocuri, inedite uneori, interesante cateodata, dar intotdeauna savuroase si gustoase.

Va las acum si va multumesc pentru vizita in bucatarioara mea!