Spaghete cu sos dulce si Paste negre cu sos dulce

Acum o sa va propun varianta dulce a sosului de saptamana trecuta pentru ciuperci.

Ingrediente (pentru 2 portii):

170 g paste nefierte (eu am folosit spaghete italienesti din grau dur si apa)

300 g ciuperci

1 cutie de cubulete

60 g ananas

100 g porumb congelat

1 lingura ulei de masline

1 lingurita plina cu zahar

3 linguri vin

sare, piper

Intai de toate se pune apa pentru paste la fiert cu sare. Dupa ce fierb pastele se scurg si se clatesc cu apa rece. Puteti pastra o ceasca de apa in care au fiert pastele pentru sos. 

Acum, sosul: Se pune o tigaie la incins cu 1 lingura ulei de masline. Cand s-a incins uleiul, se pun ciupercile, se amesteca cateva minute pana incep sa se inmoaie. Se pune capacul si se lasa cateva minute. Cand incepe sa scada apa se adauga vinul indoit cu apa in care au fiert pastele (si puteti adauga si 1 - 2 linguri de la compotul de ananas). Se mai lasa sa fiarba pana scade cam la jumatate. Se adauga rosiile si porumbul, se lasa cateva minute sa fiarba impreuna, dupa care se pune si ananasul si se condimenteaza cu zahar, sare, piper. Se mai lasa aproximativ 2 - 3 minute sa se intrepatrunda aromele. (Poate va intrebati de ce pun zahar - zaharul taie din aciditatea rosiilor). 

Sosul o sa arate asa: 

Daca pastele s-au racit, nu va speriati, in momentul in care adaugati sosul fierbine se vor incalzi. Si vor arata astfel:

Pofta buna!

O sa pun cateva poze si cu varianta mai putin conventionala - cea de paste negre cu sos dulce. Am primit de la verisoara mea Alexandra - si profit in primul rand sa-i Multumesc! pentru ca s-a gandit la mine si in al doilea rand, cum azi este Sfantul Alexandru, sa-i urez La Multi Ani! sa fie sanatoasa, fericita si sa-si implineasca toate dorintele alaturi de cei dragi! Bun, cum spuneam am primit o punguta de paste negre - pastele negre sunt paste ca toate celelalte - diferenta fiind culoarea care provine de la cerneala de sepie. Au acelasi gust si se prepara in acelasi mod cu pastele traditionale. In magazinele de la noi - cel putin in cele pe care le frecventez eu - nu am vazut paste negre - iar verisoara mea le-a cumparat din Sicilia (cel putin asa-mi amintesc ca mi-a spus - sper sa nu fac o confuzie :) )

Sosul l-am preparat ca mai sus. Merita sa incercati macar o data desi prima impresie o sa fie ca arata putin cam ... ciudat. Dar nu va speriati!

Salata de fasole boabe

Mi-a spus una dintre prietenele mele cele mai bune (Andreea) sa postez retete pentru dieta. Reteta pe care v-o propun nu este o mare filozofie, nu este nemaivazuta, namaiintalnita, dar vreau sa atrag atentia asupra alimentului in sine, pe care multe persoane care isi doresc sa mai scape de cateva kilograme il elimina din alimentatie.

Este vorba, asa cum spune si titlul, despre fasolea uscata. Este un aliment foarte sanatos si chiar recomandat in alimentatia sanatoasa pentru ca:

• contine o cantitate mae de proteine,
• contine o cantitate mare de fibre - au rol in mentinerea unui tranzit intestinal normal,
• este hranitoare si satioasa,
• are un aport caloric redus,
• prezinta un indice glicemic scazut.

Referitor la aportul caloric:

Fasolea boabe fiarta: Calorii - 132, Proteine - 8.9, Glucide - 23.7, Lipide - 0.5, Fibre - 8.7

Fasolea uscata: Calorii - 303, Proteine - 22.3, Glucide - 47.7, Lipide - 1.7, Fibre - 12

Mancaruri santoase, care pot si consumate si la dieta:

• iahnia de fasole - gatita fara carne, afumatura, zahar
• salata de fasole boabe 

Nu mentionez la aceasta sectiune si Fasolea batuta pentru ca prin zdrobire creste indicele glicemic al acestui aliment, deci nu este deloc indicata. 

Si acum reteta:

Ingrediente:

1 cana de fasole

1 ceapa potrivita

sare, piper

1 lingura ulei de masline 

otet 

Se fierbe fasolea, schimband apa de 3 ori. Se lasa sa se raceasca. Ceapa se taie solzisori (mie imi place sa frec ceapa cu putina sare, mai iese din iuteala). Se amesteca ceapa cu fasolea se pune sare si piper dupa gust, ulei de masline si otet indoit cu apa. 

Si ...

Pofta buna!

Se zice ca suntem "oamenii" :(

Imi pare rau, dar nu pot sa ma abtin. Tocmai am vazut la stiri cum un "om" lovea cu bestialitate un elefant, adica un "animal" acum sa imi ziceti voi daca acel "om" merita aceasta denumire. Dupa parerea mea, noi "oamenii" suntem de fapt niste animale - fara ghilimele. Avem pretentia ca suntem dotati cu ratiune, ca facem diferenta intre rau si bine, ca avem judecata, ca suntem "fiinte inteligente". Unde este inteligenta in cazul acelui "om"?, si acesta nu este un caz singular. Eu nu inteleg cum poti da intr-un "animal" cu bestialitate si apoi sa zici ca esti "fiinta superioara"? Superioara in ceea ce priveste puterea poate, superioara in ceea ce priveste muschii, superioara in ceea ce priveste forta. Cu toate ca daca acel "animal" s-ar cobora la mintea "omului" din doua miscari l-ar pune la punct pentru totdeauna. La asta nu ne gandim, nu? Avem pretentia de "fiinte inteligente", dar in asemenea cazuri "animalele" sunt fiinte inteligente pentru ca nu riposteaza, pentru ca nu se intorc sa ne returneze favoarea si sa ne puna la punct, pentru ca nu se coboara la mintea noastra. Pe mine ma doare cand vad asemenea lucruri. De ce sa dam intr-un "animal", este si el o fiinta, este si el lasat de Dumnezeu pe acest pamant. Iar noi ... mai bine nu mai zic nimic. Chiar m-am intristat. :(

Vine, vine primavara!

Da, asa se pare, vine primavara! Eu nu sunt o "spring person", eu sunt o "summer person" - ne-am englezit, nu mai stim romana. Pe intelesul tuturor, eu sunt o persoana careia ii place vara, mai putin primavara cu astenia de rigoare, cu ploile din dotare si cu zile in care nu stii cum sa te imbraci, sau te imbraci intr-un fel si constati ca fie iti este prea frig, fie prea cald si dai vina pe cei de la meteo ca nu au facut o prognoza ca lumea. Dar, nu pot sa neg ca ma bucur, ca ma simt mai bine, ca atunci cand vad soarele pe cer si o temperatura de peste 10 - 15 grade in termometru, parca ma simt alt om, am mai multa energie, revin si eu la viata odata cu natura, ca abia astept sa fac o plimbare in aerul nici prea cald nici prea rece si sa respir aerul proaspat al primaverii, al unui nou inceput, al revenirii la viata. Ca abia astept sa vad pomii inmugurind, si sa vad in fiecare zi cum inverzesc, sa ma trezesc dimineata si sa aud vrabiutele anuntand o zi insorita in pomul de la fereastra mea, ca abia astept sa vina zilele de week-end sa ies in parc la plimbare cu nepotelul meu - cu toata aglomeratia de rigoare. Pentru mine aceasta este adevarata primavara.

Si ... o marturie din bucataria mea:

Primavara frumoasa!

Paste cu sos de ciuperci

Aceasta reteta am inventat-o eu (sau cel putin nu am cules-o de nicaieri). Pentru paste va recomand pastele din grau dur si apa, italienesti. Sunt recomandate si in cazul persoanelor care fie doresc sa mai scape de cateva kilograme, fie in cazul celor care doresc sa se mentina. De fapt, acestea sunt pastele adevarate. Si poate va mirati cum cineva care vrea sa scape de cateva kilograme are voie sa manance paste. Da, are voie, sunt carbohidrati cu descarcare lenta, sunt satioase, iar prin fierbere si prin racire indicele lor glicemic scade, deci pot fi consumate fara probleme (si asta v-o spun din experienta proprie).

Si acum, la treaba:

Ingrediente (pentru 1 portie): 
paste (azi am folosit Fusilli, dar se pot folosi orice fel de paste, inclusiv spaghete)
150 g ciuperci Champignon proaspete (sau 5 ciuperci potrivite)
150 g conserva de suc de rosii cu pulpa
50 g porumb congelat (sau o cescuta mica)
un varf de lingurita de pasta de ardei iute
1/2 lingura ulei de masline
2 linguri de vin alb
1 lingura de apa
1/2 lingurita de zahar
sare, piper, boia de ardei iute

Intai de toate se pun pastele la fiert in apa cu sare. La fiert se poate adauga si putin ulei de masline, le da un gust foarte bun. Dupa ce au fiert, se scurg si se clatesc cu apa rece.

Ciupercile se taie in jumate si apoi in feliute putin mai groase, pentru ca au foarte multa apa si se strang in momentul in care sunt gatite.

Se pune apoi 1/2 lingura de ulei de masline la incins in tigaie si se adauga ciupercile. Se lasa sa se inmoaie, se adauga vinul indoit cu apa si se lasa pana scade apa de tot. Se adauga apoi rosiile si se mai lasa 5 minute sa fiarba. Se adauga si porumbul. Se mai lasa cateva minute. Daca trebuie, se mai poate adauga putina apa, sau cel mai bine se adauga putina apa in care au fiert pastele. Se pune apoi pasta de ardei dezlegata cu putina apa, si se condimenteaza cu sare, piper, boia de ardei, zahar si se mai lasa sa se lege sosul cateva minute.

Sosul vostru va arata asa:

In final veti obtine asa ceva:

Pofta buna!

Chiftelute speciale

Chiftelute

(reteta cipriota)

Ceea ce va propun azi nu sunt niste chiftelute comune, pe acelea banuiesc ca le stie toata lumea. Reteta aceasta am cules-o de la televizor de pe Travel&Living, de la o emisiune cu retete cipriote, grecesti. 

Ingrediente:

500 g carne de vita

500 g carne de porc

1 kg cartofi 

1/4 franzela uscata 

2 cepe 

patrunjel, menta

scortisoara, sare, piper

2 - 3 oua

Carnea se toaca. Cartofii se rad si se storc foarte bine. Franzela se faramiteaza. Ceapa se toaca marunt. Se amesteca carnea cu cartofii, franzela si ceapa. Se adauga patrunjelul si menta tocate fin. (La jumatate de cantitate am pus cam 1/2 punguta de menta proaspata - se gaseste in supermarket-uri). Se condimenteaza cu sare, piper si scortisoara din belsug. Se amesteca foarte bine si se adauga 2 sau 3 oua, astfel incat sa se lege compozitia. (Eu am facut jumatate din cantitate si am pus 2 oua). Deasupra se toarna un strat fin de ulei de masline, se acopera cu o folie de plastic si se lasa sa intre uleiul in carne aproximativ 30 min. 

Se mai amesteca o data si se formeaza apoi chiftelutele - rotunde (pentru petrecere) sau ovale (pentru picnic). Pentru a nu se lipi compozitia de mana se inmoaie mana in apa. Chiftelutele astfel formate se prajesc circa 10 min. in ulei incins. 

Eu le-am prajit in ulei de palmier. Punctul de fumegare al acestui ulei este mult mai ridicat (230 de grade) decat cel al uleiului de floarea soarelui, iar la temperaturi inalte nu devine toxic. 

Iata si ce a iesit:

Aceasta reteta am incercat-o de Craciun si le-am servit la aperitiv - pe post de aperitiv cald. Pe voi va sfatuiesc sa le serviti reci, sunt mult mai gustoase, aromele se intrepatrund mult mai bine. 

Pofta buna!

Prietenii mei necuvantatori

Hello!

Este liber la week-end, la distractie, la plimbari prin parc (cu toate ca vremea este inorata - dar nu asta conteaza, ci cum va simtiti voi - acolo se afla soarele).

Azi o sa va prezint prietenii mei necuvantatori.

O sa incep cu Pussy - pisicuta simandicoasa care nu prea stie sa fie mamica, nu stie sa se joace decat cum vrea ea, ea este o doamna care trebuie lasata in pace, in ritmul si in stilul ei. Nu ii plac privirile indiscrete ale celorlalti si nu este prea prietena cu nimeni, decat cu ea insasi. Vine la tine cand vrea ea si sta atata cat vrea ea.

Next in line: Teddy - el este ceva cu totul si cu totul special. Este un grasan si jumatate, cu niste ochi verzi superbi si mari, ager ca o gazela, bland ca un mielusel, dar care musca ca un caine. Pasiunile lui sunt mancarea si fuga pe scari - cu conditia sa vina cineva in urma lui. Ii place la nebunie sa fuga pe scari si sa se tavaleasca in praf ca un mic taran. Are un instinct matern foarte bine dezvoltat. El ar fi fost o "mamica" extraordinara.

Urmatorul este motanul de Constanta, Mickey Mouse, Tigrul Bengalez, cel mai mic si cel mai rasfatat. Un sperios si jumatate, dar care se da mare vanator din spatele ferestrelor. Ii plac la nebunie caldura si soarele, si cum vede o raza vine si face scandal sa fie scos in balcon, chiar daca afara sunt -10 grade, nu conteaza, este soare? atunci este de iesit afara. El are mai multe pasiuni, printre care se numara mingiutele, penele, sosetele si dresurile. Toate sunt bune de joaca.

El este cel pe care Teddy isi exerseaza instinctele materne. Sunt cei mai buni prieteni, desi nu as fi zis cand l-am adus acasa. Se joaca impreuna, dorm impreuna, Mickey Mouse a invatat sa manance intr-un stil cu totul aparte de la Teddy - pozitia culcat.

Este adevarat, sunt pisici, dar fiecare are personalitatea ei, fiecare se comporta intr-un anumit fel, fiecaruia ii place altceva, fiecare cu propriul caracter. Sunt niste sufletele care merita respect, consideratie, care merita sa fie iubite si ingrijite, sunt niste fiinte care ne aduc zambetul pe buze in zilele mai putin insorite, care ne asteapta seara cand ajungem obositi si stresati acasa, care stiu cand suferim, cand ne doare ceva, cand plangem, cand suntem tristi si asa cum sunt ele incearca sa ne aduca o raza de soare in viata, sa ne aline durerile si suferintele chiar si cu o nazbatie sau cu caldura si moliciunea blanitei lor cand ni se aseaza in brate. Aceste suflete dau totul neconditionat si nu asteapta decat iubire, grija si o mangaiere din partea noastra.

Ce ar trebui sa gasiti aici?

Pai cam de toate. In primul rand vreau sa va impartasesc si voua experientele mele culinare pentru ca bucataria este locul unde ma simt extraordinar de bine, unde imi pun imaginatia la treaba si ma simt libera. In al doilea rand o sa gasiti poze si povesti despre micutii mei prieteni - Teddy, care este un motan de aproape 7 ani; Mickey, un smecher si jumatate de aproape 3 ani si Pussy, o pisicuta cam sclifosita si simandicoasa de aproape 7 ani. O sa va mai povestesc si despre nepotelul meu mic si dulce care duminica face 7 saptamani. Sper sa va impartasesc experiente de calatorie prin tara si mai ales prin strainatate si despre orice altceva va intereseaza pe voi.