Am avut ocazia sa petrec o zi intreaga singura cu nepotelul meu si sa constat ca el reprezinta o lume intreaga cu trairi care mai de care mai intense. Si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte cum ma privea in ochi si zambea la mine si incerca sa imi vorbeasca, cum ma tinea de mana cand manca si se uita fix la mine cu ochii ca albastrul cerului de vara si cand imi dau seama ca dragostea pentru un copil nu se aseamana cu nici un alt sentiment trait pentru o alta persoana. Este ceva cu totul aparte, este singurul sentiment care poate fi considerat "perfect", este dragostea aceea nemarginita si la care nu astepti sa ti se raspunda cu aceeasi moneda, este iubirea pe care o daruiesti si in schimbul careia nu astepti nimic, nici macar un suras, dar acesta vine si inima ti se umple de si mai multa dragoste. Este o grija infinita fata de acea fiinta micuta si delicata careia doresti din tot sufletul sa ii implinesti toate dorintele, chiar daca nu tin neaparat de tine. Este un sentiment care a aparut in primul minut in care ai aflat de existenta lui si care a crescut si creste in continuare dar care nu va inceta niciodata sa devina tot mai mare si mai puternic. Este ceva ce nu vei simti pentru nici o alta persoana oricat de apropiata ti-ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu