Nu este un titlu de cantec si nici un titlu de vreo prajitura exotica, cu toate ca initial am vrut sa postez o reteta, insa stand si gandindu-maimi staruie in minte imaginea marii cu culaorea ei albastra in toate nuantele, cu sunetul valurilor ei spargandu-se la mal, cu miroul ei sarat, cu infinitatea ei. Zilele acestea am simtit o nevoie acuta de a ma aseza pe nisip la malul marii si de a-mi cufunda privirile si gandurile in infinitatea marii de a-i asculta muzica care ofera oricui are rabdarea sa o asculte niste sunete incredibile si o liniste infinita, de a o contempla si daca s-ar putea de a o cuprinde in brate. Iubesc marea in toate ipostazele ei, cand este linistita si limpede, cand este putin suparata si spumega, cand se innegreste si isi dezlantuie furia, cand este calda si primitoare, cand este rece si distanta. Imi lipseste in fiecare clipa, fara ea parca nu ma simt completa. Inca visez la ziua in care ma voi trezi intr-o casuta pe malul marii si imi voi bea cafeaua de dimineata pe terasa privind-o, admirand-o, luandu-mi energia din puterea ei si linistea din nemarginirea ei. Respectati-o, iubiti-o, admirati-o, bucurati-va de ea cat mai mult posibil. Ea este si prietena noastra daca ii acordam respectul cuvenit. Va doresc sa ajungeti sa o cunoasteti si sa o indragiti tot asa cum o iubesc si o admir si eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu