Somn cu telina la cuptor

Azi va propun o reteta de peste la cuptor cu telina. Este un fel de mancare excelent chiar si pentru persoanele care urmeaza o dieta.

Ingrediente (pentru 6 portii):


6 felii de somn sau alt peste alb fara oase - cca 120g fiecare
3 radacini de telina potrivite
1 ceapa potrivita
1 portocala
2 prize de sofran
4 linguri ulei de masline
sare, piper

Se incinge cuptorul la 210 grade. Telina se curata si se taie bastonase. Se taie marunt ceapa curatata si se caleste pana devine sticloasa la foc mic in 2 linguri de ulei incins. Se adauga telina, se sareaza si se toarna peste ceapa si telina 200ml apa, se acopera cratita cu un capac si se lasa sa fiarba 20min. la foc mic amestecand din cand in cand. Se rastoarna apoi intr-un vas de jena si se aseaza deasupra feliile de somn.
Coaja de portocala se rade si se toarna intr-un bol 3 linguri de suc de portocala, se adauga coaja rasa, 200ml apa, sofranul, uleiul ramas si sare. Se bate totul cu furculita si se toarna peste peste. Se da pestele la cuptor si se lasa 15min sa se patrunda (daca bucatile de peste sunt mai mari se lasa mai mult). Produsul finit va arata cam asa:

Somnul este un peste gras, cui nu ii place poate alege si un peste cu carne alba si fara oase slab.

Pofta buna!

Concediu, mare, soare

Nu este un titlu de cantec si nici un titlu de vreo prajitura exotica, cu toate ca initial am vrut sa postez o reteta, insa stand si gandindu-maimi staruie in minte imaginea marii cu culaorea ei albastra in toate nuantele, cu sunetul valurilor ei spargandu-se la mal, cu miroul ei sarat, cu infinitatea ei. Zilele acestea am simtit o nevoie acuta de a ma aseza pe nisip la malul marii si de a-mi cufunda privirile si gandurile in infinitatea marii de a-i asculta muzica care ofera oricui are rabdarea sa o asculte niste sunete incredibile si o liniste infinita, de a o contempla si daca s-ar putea de a o cuprinde in brate. Iubesc marea in toate ipostazele ei, cand este linistita si limpede, cand este putin suparata si spumega, cand se innegreste si isi dezlantuie furia, cand este calda si primitoare, cand este rece si distanta. Imi lipseste in fiecare clipa, fara ea parca nu ma simt completa. Inca visez la ziua in care ma voi trezi intr-o casuta pe malul marii si imi voi bea cafeaua de dimineata pe terasa privind-o, admirand-o, luandu-mi energia din puterea ei si linistea din nemarginirea ei. Respectati-o, iubiti-o, admirati-o, bucurati-va de ea cat mai mult posibil. Ea este si prietena noastra daca ii acordam respectul cuvenit. Va doresc sa ajungeti sa o cunoasteti si sa o indragiti tot asa cum o iubesc si o admir si eu.